Jurnal intors...cu fata spre soare

Stiu ca vei pleca intr-o zi…poate pentru totdeauna. Un an ai ramas, poate pentru ca eu am plans si am tipat ca un copil ce se desparte de mama si ti-am aratat ca am nevoie de tine, dar dupa ce totul se va stinge va mai ramane ceva din ceea ce inca nu am terminat de cladit? De ce sa ramai, de ce sa te chinui, aici e prea trist si banal, iar mirosul viitorului e intotdeauna mai captivant decat mirosul de trecut si mucegai. Nu am vrut nimic de la tine dect prezenta ta…am avut-o insa a trebuit sa ma lupt atat de mult, iar acum gandul pierderii tale ma doare ca si oasele mele, asa cum dor oasele de prin morminte, fortate de chinuri. Stiu ca iti vei gasi usor pe altcineva, mai greu va fi pentru mine poate. Atunci cand nu esti aproape as vrea sa fiu altcineva, sa pot schimba sentimentele si dorurile in clipe de sonoritati si ecouri. Ma mai doare oare sufletul? Nici o atingere pare sa nu-l mai framante, nici o durere, e intepenit de frig si dor, e neclintit ca si ceasul de pe mana ta calda. Noi nu mai avem nici o durere, suntem fericiti ca suntem impreuna si atat. Cat tine oare fericirea? Vreau sa incep sa ma pregatesc pentru prapastia ce va veni cand se va rupe vraja sau lantul fermecat care ne-a legat. Orice as face, tu imi patrunzi mintea cu prezenta ta atotcuprinzatoare. Cand nu am mai stiut de tine si cand te-am uitat e pentru ca nu am meritat niciodata sa fi primit atentia ta sau sa fi inceput ceva. Ma chinui sa traiesc pentru a te mai vedea, pentru a te regasi clipa de clipa pentru ca doar asa sunt fericita, cand nu am nimic in afara de tine. Ma chinuie si gandurile si amintirile toate, insa doar gandul despartirii e ca un topor care imi ameninta gatul…gandul. Nu vreau sa dispari ca un balon in eter, vreau sa ramai vesnic tanarul vesel. Ce mai conteaza in rest ca am facut atat de multe lucruri, ca am reusit in atatea planuri daca noi nu mai avem nici o legatura sufleteasca? Lacrimile nu dor, doare doar gandul si dor si ochii pentru ca prin ei trece durerea. Doare mintea apoi pentru ca gandul e ascutitt si fulgerator ca sabia. Cum poate un om sa iubeasca enorm si brusc totul sa se schimbe ca flacara batuta de vant si ploaie? Ma intreb de ce n-am murit cand totul era bine si cand nu m-ar fi durut nici moartea insasi, cand era senina dragostea si mintea deopotriva? De ce trebuie eu sa simt imediat daca celalalt ma minte sa se indeparteaza de mine? Telepatia nu e un mijloc de a spiona sau verifica omul de la distanta ci doar un proces natural care se desfasoara pe baza a multa meditatie si rugaciune. Am simtit mereu cand ceilalti aveau in gand sa se indeparteze de mine treptat sau brusc. As vrea sa pot continua tot ce am inceput si nu am terminat sau ce aveam de cand sa incep macar. E dureros cand incepi o relatie si apoi o lasi in urma ca pe o valiza veche sau ca pe o piatra. As vrea sa fac atat de multe lucruri, sa ma pot bucura de prezenta oamenilor insa bolovanul amintirilor sau al viitorului ma impiedica si imi scapa gandul printre degete. Imi dau seama ca imediat dupa ce ma razbun pe tine pentru nemultumirile mele, totul e mai usor, dar e doar o stare trecatoare. Tu taci, taci atat de mult cand poate chiar atunci as avea nevoie sa ma sustii. Nu mai vad oameni care sa imi placa, sa ma atraga fizic sau psihic, nu mai intalnesc pe strada niciunul, si doar atat de multi trec si vin, se duc, pleca si poate nu se mai intorc. E o placere imensa contactul fizic cu tine, dar contacul gandurilor noastre atunci cand suntem departe e si mai placut. Simt mereu cand te gandesti la mine sau daca vrei sa pleci de langa mine. Certitudinea aceasta imi da un oarecare aer de superioritate, insa nu si de incredere totala in mine, in tine, in noi. Vreau sa te inregistrez, sa fac filmul vietii noastre pentru cei ce vor gasi ca iubirea noastra are ceva special. Vreau sa te inregistrez cand plangi, cand razi, cand dormi, cand pleci, cand revii…Noi vom colinda prin viata pana cand picioarele noastre se vor opri de durere in pragul tacerii si al uitarii. Doar pragul, doar inceputul va fi al nostru, ceea ce va urma va fi doar minciuna, umbra, haos. Noi avem doar necuvintele inceputului, doar linistea iubirii dintai, amurgul ne va fi doar insotitor pe drumul vietii. Teroarea noptii, ca si spaima sfarsitului sunt la fel, insa niciodata nu vor fi sentimentele noastre. “Papi” iti voi spune, dar oare ma vei iubi tu pana la final ca un tatic? Tati al meu… Nu ma lasa sa pier. Nu ma uita ca pe o floare. Oamenii plang, tu vei plange, eu am plans. Care e lacrima finala, plansul ultim care aduce bucuria peste tot ce e viu sau nefiinta? Nu vreau sa-mi pierd timpul expliandu-le oamenilor ce simt daca tot ce exista, piere. Fiecare cu sentimentele lui ar trebui sa lucreze, sa le slefuiasca, pana acestea devin opera de arta. Sentimentele curate se transforma in ganduri, gandurile in cuvinte si cuvintele in iubire vesnica si noroc. In sfarsit pot continua ceea ce am inceput. Lipsa ta ma ajuta sa pun cuintele pe hartie, sa exprim ceea ce am vrut demult sa-mi pot explica si intelege. Sunt atatea neintelegeri in mintea mea iar trecerile cu vederea sunt din ce in ce mai dese. Nu vreau sa ma opresc din scris. Scrisul e ca o insiruire automata a unor ganduri care mocneau si care nu au fost spuse nimanui. Frigul mi-a impietrit inima si noroiul de pe ea, iar acum trebuie sa astept primavara. In curand soarele ma va parasi de tot iar daca u ma grabesc nu voi mai avea soare nici in trup, nici in suflet, nici in gand, nici in privire. As vrea sa invat de la tine tot…si din rabdarea si din rapiditatea ta, dar agitatia din jurul meu nu imi da ocazia de a te aprecia pentru ceea ce reprezinti tu astazi. Ce mai conteaza cum va fi viitorul daca astazi eu nu stiu cum sa-ti fiu aproape, sa te protejez de raul din mine si din lume? As vrea sa ma stiu si eu legata de tine pentru totdeauna. Inelul e doar gandul ca eu niciodata nu te voi parasi, dar fapta… unde e? As vrea si eu inelul meu…Iti voi pastra o gura de cafea si tie in speranta ca te voi reintalni. Nu vreau sa pierd niciodata ata neagra si fina pe care tu mi-ai legat-o la mana de ziua indragostitilor. Cand esti aproape cu gandul de cineva poti fi oare aproape si cu sufletul? Nu as vrea sa pun niciodata punctul final, semnul ortografic care arata sfarsitul unei fraze si al unei iubiri. Eu mai am inca atatea de zis depre tine, nici nu am inceput inca sa te scriu in cuvinte, te scriu doar in ganduri hoinare care nu isi gasesc lacas nicaieri. Continuu sa te scriu si sa te tiparesc doar in gand. Ti-am facut mult rau, dar tu nu ai ripostat cu nimic, ba dimpotriva ai fost alaturi de mine. Nu e o criza generala, e doar de moment, iar dintr-o criza s-ar zice ca iesi mai puternic si mai viu. Tot ceea ce nu te omoara te face mai puternic, ziceai tu, e adevarat, e dovedit pe propria piele ca am rezistat vitejeste la dezastrul propriilor sentimente. Si ce bine e cand regasesti iubirea, cand o renovezi, o reinventezi, cand o recladesti! Daca e sa existe punctul final, as vrea sa terminam iubirea in glorie, sa ne despartim iubindu-ne pentru ca altfel teama mortii tale e mai dureroasa mai taziu. Ma voi obisnui prea mult cu tine si voi vrea sa fiu lipita de tine ca superglu-ul de hartie sau ca cuvantul de gand si fapta. De ce cand suferi, cand esti iubit si iubesti prea mult iti pierzi cuvintele, de ce nu mai poti spune nimic cand te doare tare sufletul? Eu m-am obisnuit cu durerea, durerea aceasta e in noi, in ochi, in plans, in secundele pe care le pierd, e in glas si in cuvintele pe care nu le pot spune. De ce sa ne desparta cand ne e atat de bine impreuna? Exista lucruri contradictorii si cuvinte de prisos, chiar daca atat de multe ar avea oamenii sa isi spuna. Ceea ce conteaza este sa accepti omul in sine ca fiind cea mai mare contradictie si de cea mai insemnata relativitate. Lumea e prea mica pentru a ne opune sansei reintalnirii noastre, atat de mica incat o poti tine si in buzunar. Traim intr-un spatiu comun, spatiul sufletului, restul e doar umbra si haos, avem chiar si un timp comun, dimineata amintirilor. Ce bine e cand e iar lumina si soare pe pamant! Stiu ca a fost o zi ideala pentru plimbare, dar de ce sa te multumesti sa mergi cand poti sa zbori? Te vor durea apoi aripile de atata uitare, chiar daca pasii te vor purta pe cele mai insolite carari. Sa zburam cat mai sus pentru ca pasul cel zburdalnic si sisific nu are nici un orizont uneori. Doar somnul sa te faca sa uiti ca ai aripi si daca acestea ti se vor zbate, va fi doar gandul ca ziua de maine nu ni se poate opune noua. Sa adormi in zborul aripilor, planand catre un viitor nesisific. Nu rapiditatea ar fi esentiala; continuitatea si durata sunt termeni care depasesc in valoare aceasta graba umana care nu duce decat pe drumuri gresite sau in alte cuvinte, mai morbide, spre pamant neasfaltat si nepavat. Am intrat pe poarta sufletului tau Ca un soarece urmarit de o pisica dusmanoasa Moartea era pisica care imi ameninta zilele si gatlejul Credeam ca se termina bucuriile mele Am ajuns acolo ca o furtuna Am prins in gheare ultimele secunde ale absentei, ale tristetii Si le-am aruncat intr-un tinut macabru Acolo le sta bine tristetii si altora ca ele De atunci nu mai am de-a face, nu mai am intrebari la adresa lor Sunt ca un Quijote prea fericit, luptandu-ma cu bucurii prea mari care nu imi incap in sacosa. De unde atata bucurie? De ce mie atata fericire? Unde se termina fericirea? Tropaiam in palma uitarii si a mortii, o intaritam pentru a o face sa nu uite si de existenta mea sau a non-existentei mele in viziunea ei. Moartea insa m-a mangaiat M-a lasat cu tristetile mele Iar in clipa de azi orice durere s-a dus pe apa sambetei, s-a facut una cu cenusa. ** Noi ne-am incurcat prin viata, ca o ata, Am fost prea fericiti si ne-am iubit pentru o suta de ani intr-o zi. Am fost implinirea rugaciunilor Am fost pomelnicul si rugul mereu aprins Steaua noastra norocoasa e lumea noastra virtuala. In ea suntem noi, viata noastra. Ea e al doilea tu si eu. E sufletul nostru unit in doua. Vara pasiunilor si a iubirilor nu se va sfarsi niciodata. *** Sa razbatem pana in clipa de maine Strigatul de disperare al clipelor E ecoul sufletului nostru unindu-se si constientizand infertilitatea minutelor. Sa unim clipele de azi cu cele de ieri Si sa nastem copii – minute Sa copiem minute Sa zambim clipe si ani Sa daruim minute Sa incantam in favoarea fertilizarii minutelor. Minute de acum, de maine, de ieri, de nicaieri.